Sufletul este teatrul unei lupte între bine şi rău fără armistiţiu. De-a lungul anilor tinereţii,această luptă este foarte îndârjită. Cu timpul ea devine mai puţin dură,dar nu putem spune niciodată cu certitudine că ea a luat sfârşit. Şi cine se luptă în noi şi impotriva cui?....De-abia ai ajuns la vârsta de 15,16 ani şi duşmanul s-a făcut prezent prin nu ştiu care atracţie,până atunci necunoscută,care acum te poartă la rău. Era ca o greutate invizibilă care te antrena împotriva voinţei tale către profunzimile întunecate ale păcatului.Această moştenire nefastă,pe care credinţa noastră o socoteşte printre consecinţele păcatului originar, se numeşte înclinaţie spre rău.
Este bine de ştiut dragă tinere,că prin natura sa,omul este îndreptat spre rău mai mult decât spre bine.Este o experienţă pe care tu ai fost nevoit săo faci de mai multe ori.Câte obstacole au apărut în cakea noastră când voiam să ne formăm sufletul după poruncile lui Dumnezeu. Cunoaştem idealul sublim pe care Domnul nostru l-a croit vieţii noastre-nouă înşine prin consecinţă. Suntm uimiţi de învăţătura sa, vrem atât de mult să se împlinească în viaţa noastră... Dar vai,ce constatăm! Dacă ne place binele, şi sigur ne place,păcatul ne atrage mai mult. Dacă virtuţile ne atrag spre înălţimi,viciile ne ţin în cele mai adânci profunzimi. Am vrea să zburăm pe culmile înzăpezite ale perfecţiunii,dar ispitele agaţă de aripile noastre o greutate de plumb....
Spune-mi dragă tinere,nu ai simţit în tine această luptă,această batălie îndârjită pe care un copilaş de opt ani o exprima aşa de naiv în următorii termeni: ,,De ce este aşa de uşor să fii un mincinos şi aşa de greu să fii bun?,, Bine, vezi tu tinere,cel care învinge în această luptă este un erou, un mare erou care poţi fii şi tu dacă vrei şi dacă ai un prieten care se numeşte Isus.
Pr. vicar Marian Benchea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta conteaza....