Crede în ceea ce poţi deveni!

,,Din Vale suntem noi şi chiar de e Seacă ne pasă de voi!,,

29 martie, 2010

Calea Crucii pe dealul Ciciola

Sambata 27 martie pe dealul Ciciola din Valea Mare a avut loc traditionala Calea Crucii organizată de Asociaţia Kolping Moldova.
Procesiunea a fost precedata vineri de o seara de rugăciune cu participarea la sfanta liturghie în biserica“Sf Anton” din Faraoani si o meditaţie în Oratoriul comunităţii unde un număr de 50 de tineri proveniţi din Familiile Kolping: Cleja, Ştefan cel Mare, Oituz, Valea Seacă si Faraoani au fost invitaţi la un moment de conştientizare a jertfei lui Cristos pe lemnul crucii atît cat timpurile si tineretea o permit.

Seara a fost condusă de părintele Romeo Horvat călugar în Ordinul Fraţilor Capucini din Oneşti care cu o măiestrie dobandita si din experienţă lucrului cu tinerii elevi ai Liceului catolic “Sf Iosif” din Oneşti, a ştiut sa ne provoace, sa gîndim si sa simţim în sufletul nostru gestul suprem de iubire oferit de Cristos pentru noi.
Părintele a căutat sa provoace inima noastră si sa înţelegem ce înseamnă Calea Crucii pentru creştinul zilelor noastre si împreună sa pregătim sufleteste calea suferinţei si iubirii lui Cristos pe care urma sa o străbatem a doua zi.

Tinerii au avut si posibilitatea unei spovezi ca pregătire pentru întîmpinarea Săptămînii Mari.
Sîmbăta s-au mai alăturat procesiunii încă 100 de persoane: membrii asociaţiei dar si alti invitaţi.
Calea Crucii a fost condusă de către părintele Ioan Bălan din Bacău parohia Sf Nicolae si de către parintele Mihai Savin vicar în parohia “Sf Treime” din Oituz.
Ne-am bucurat de o vreme frumoasă care ne-a dat posibilitatea ca si in acest an sa experimentăm jertfa lui Cristos si sa readucem în sufletele si vieţile noastre iubirea Domnului.
Mulţumim tuturor celor care au participat la aceasta procesiune .
Asociaţia Kolping Moldova urează tuturor un Timp Pascal binecuvîntat.


Corneliu Bulai

04 martie, 2010

Lupta Sufletului

Sufletul este teatrul unei lupte între bine şi rău fără armistiţiu. De-a lungul anilor tinereţii,această luptă este foarte îndârjită. Cu timpul ea devine mai puţin dură,dar nu putem spune niciodată cu certitudine că ea a luat sfârşit. Şi cine se luptă în noi şi impotriva cui?....De-abia ai ajuns la vârsta de 15,16 ani şi duşmanul s-a făcut prezent prin nu ştiu care atracţie,până atunci necunoscută,care acum te poartă la rău. Era ca o greutate invizibilă care te antrena împotriva voinţei tale către profunzimile întunecate ale păcatului.Această moştenire nefastă,pe care credinţa noastră o socoteşte printre consecinţele păcatului originar, se numeşte înclinaţie spre rău.

Este bine de ştiut dragă tinere,că prin natura sa,omul este îndreptat spre rău mai mult decât spre bine.Este o experienţă pe care tu ai fost nevoit săo faci de mai multe ori.Câte obstacole au apărut în cakea noastră când voiam să ne formăm sufletul după poruncile lui Dumnezeu. Cunoaştem idealul sublim pe care Domnul nostru l-a croit vieţii noastre-nouă înşine prin consecinţă. Suntm uimiţi de învăţătura sa, vrem atât de mult să se împlinească în viaţa noastră... Dar vai,ce constatăm! Dacă ne place binele, şi sigur ne place,păcatul ne atrage mai mult. Dacă virtuţile ne atrag spre înălţimi,viciile ne ţin în cele mai adânci profunzimi. Am vrea să zburăm pe culmile înzăpezite ale perfecţiunii,dar ispitele agaţă de aripile noastre o greutate de plumb....

Spune-mi dragă tinere,nu ai simţit în tine această luptă,această batălie îndârjită pe care un copilaş de opt ani o exprima aşa de naiv în următorii termeni: ,,De ce este aşa de uşor să fii un mincinos şi aşa de greu să fii bun?,, Bine, vezi tu tinere,cel care învinge în această luptă este un erou, un mare erou care poţi fii şi tu dacă vrei şi dacă ai un prieten care se numeşte Isus.



Pr. vicar Marian Benchea