Crede în ceea ce poţi deveni!

,,Din Vale suntem noi şi chiar de e Seacă ne pasă de voi!,,

28 februarie, 2010

A venit primavara si pentru noi…



O data cu venirea primaverii….noi… tinerii Asociatie Kolping Valea Seaca ne-am apucat de treaba.

Planul a fost pus pe hartie…iar acum trebuie aplicat. Ideile de activitati pentru luna martie sunt cu mult peste 100…dar bineinteles ne vom limita incepand cu confectionarea de martisoare si felicitari pentru femeile din parohia noastra, activitati si concursuri pentru copii pana la Balul Familiilor unde vor fi concursuri si premii interesante…

Luna martie iti ofera posibilitatea de a vedea cine te apreciaza cu adevarat. Si o simplafelicitare este o modalitate de a-i arata persoanei de langa tine ca inseamna ceva special pentru tine. Daca ii plac florile sau fluturasii, alege ceva in acelasi ton pentru a-ti exprima sentimentele fata de aceasta. Primavara a venit din nou asa ca bucuria venirii ei trebuie impartasita cu cei din jurul tau. Chiar daca este pentru prietena ta cea mai buna, pentru mama ta sau pur si simplu pentru cineva special din viata ta, o felicitare te poate ajuta sa iti exprimigandurile bune si urarile de fericire. Luna martie este luna in care nu trebuie sa iti disparazambetul de pe fata, in care sa radiezi frumusete si sa imparti acest sentiment de bine cu toata lumea din viata ta!

Asadar….din materiale nu prea complicate cum sunt hartie colorata, carton, lipici, tempera, foarfece de diferite forme si sclipici am realizat cateva modele de felicitari care speram sa va fie de folos pentru aceasta luna speciala.


Stiai povestea martisorului??????


Povestea martisorului incepe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor. Traditia spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit - colorat in alb si negru. Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii. Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii. Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale. In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu.


Intorcandu-ne si mai mult in timp, amintim ca sapaturile arheologice au scos la iveala martisoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de rau, vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie era data de foc, sange si soare - insemnand nasterea si viata, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece si pura - semnificand intelepciunea barbatului. Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii.

De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Iar albul simbolizeaza puritatea si gingasia ghiocelului, prima floare a primaverii”.

Ca sa respectam traditia si toate legendele, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. Se poarta de la 1 Martie pana cand se arata primele semne ale primaverii, adica pana cand se aude cucul cantand, pana cand infloresc ciresii sau trandafirii, pana la venirea berzelor si a randunelelor. Si atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.

Dincolo de obiceiuri, insa, martisorul ramane un simbol al bucuriei de a trai, al dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam venirea primaverii. Martisorul este si va fi intotdeauna simbolul soarelui si al puritatii sufletesti.


25 februarie, 2010

Rugăciune pentru canonizarea Fericitului Adolph Kolping


Atotputernice, veşnice Dumnezeule,

Tu ni l-ai dăruit pe Fericitul Adolph Kolping ca mijlocitor şi model demn de urmat. El şi-a dedicat viaţa tinerilor cu problemele lor de ordin religios şi social. Pentru mulţi era un îndrumător spiritual neobosit, învăţător răbdător şi prieten credincios.
El a trăit în mod exemplar o viaţă plină de iubire pentru Fiul Tău. Credinţa lui în Biserică este un model pentru noi. Dorinţa lui a fost ca munca, familia şi societatea să fie înţelese din perspectiva credinţei. Ajutorul reciproc în cadrul comunităţii l-a înţeles ca împlinire a poruncii de iubire a aproapelui.
Sacramentele, Sfânta Scriptură şi rugăciunea au fost izvorul puterii lui, prin care a reuşit să creeze o operă în slujba Ta şi a oamenilor.Din toate timpurile Tu ne-ai chemat să participăm la construirea împărăţiei Tale şi de aceea Te rugăm: ajută-ne să contribuim la învingerea sărăciei, a nedreptăţii şi disperării. Ajută-ne, prin mijlocirea Fericitului Adolph Kolping, să pledăm pentru viaţă, protejarea căsniciei şi a familiei. Ajută-ne să devenim în cadrul comunităţii Bisericii şi a Organizaţiei Internaţionale Kolping sarea pământului şi lumina lumii.
Împlineşte speranţa noastră de a-l cinsti pe Fericitul Adolph Kolping ca sfânt, în cadrul comunităţii bisericeşti, împreună cu toate naţiunile şi în toate limbile popoarelor. Ajută-ne să participăm la desăvârşirea împărăţiei Tale în această lume prin credinţă, speranţă şi dragoste, aşa cum a făcut-o şi Adolph Kolping.
Prin Isus Cristos, Domnul nostru. Amin!

24 februarie, 2010

Adolph Kolping



Adolph Kolping (1813-1865)


1820-1826, frecventează Şcoala Generală
1826-1837, ucenic şi mai apoi calfă
1837-1841, elev la Gimnaziul din Köln
1841-1844, studiază la Universităţile din München şi Bonn
1845, este hirotonit preot în Biserica Minoriţilor din Köln
1847, Praeses al Asociaţiei Calfelor din Wuppertal-Elberfeld
1849, Praeses al Asociaţiei Calfelor din Köln
1862, Rector al Bisericii Minoriţilor din Köln

S-a născut la data de 8 decembrie 1813 în Kerpen, aproape de Köln, în Germania. Părinţii lui erau oameni simpli, modeşti, profund religioşi. De la tatăl său a moştenit fermitatea şi spiritul de bun organizator, iar de la mama sa sensibilitate, afectivitate şi o usoaăa melancolie.

În 1819 se deschide pentru Adolph Kolping şirul anilor de şcoală. Deşi avea o mare dorinţă de a studia, datorită lipsei de bani, în anul 1826 este nevoit să intre ucenic la un cizmar din satul natal.

După trei ani promovează – cu note bune – examenul de calfă. Lucrează în Köln, perioadă în care se conturează chemarea la preoţie. În octombrie 1837 îşi începe studiile gimnaziale.

Urmează studii universitare şi teologice la München, Bonn şi Köln, fiind hirotonit preot în 13 aprilie 1845. Este numit capelan şi profesor de religie în Wuppertal. În noiembrie 1846 a înfiinţat prima "Asociaţie a calfelor catolice" în Elberfeld, la 6 mai 1849 a înfiinţat "Asociaţia Calfelor" în Köln. Înca în timpul vieţii lui Adolph Kolping au fost înfiinţate asociaţii în Germania, Elveţia, Austria, Cehia, Boemia, Croaţia, Italia, Belgia şi chiar S.U.A. Adolph Kolping a cunoscut viaţa grea a calfelor şi scopul lui concret a fost să le ofere acestora un cămin şi orientare în viaţă.

În 1862 a fost primit în audienta de către Papa Pius al IX-lea, fiind numit Administrator Financiar Papal.